Scrisoare către fiul meu

Cu ceva timp în urmă am semnat Carta Diversității din România ca reprezentant al organizației pe care am onoarea să o reprezint de mulți ani. Am aderat la principiile acestui document cu o convingere personală puternică în nevoia de a sprijini incluziunea și diversitatea în comunitățile noastre. Am publicat atunci și o scrisoare manifest și angajament  în același timp, nu numai ca reprezentant al organizației, ci și ca mamă care știe și simte zi de zi ce înseamnă să fi atipic în societatea de astăzi.

Scrisoarea de mai jos, este un cumul de sentimente și angajamente asumate public,  asumând-mi riscurile inerente unui astfel de demers. Cred cu tărie însă, că schimbarea unei lumi și a unui sistem începe cu asumarea și orice pas mic sau mare făcut de fiecare dintre noi.

„Dragul meu fiu, mi-am imaginat cum ar fi la balul tău de absolvire și că tu, mândru tare de ceea ce ai reușit, m-ai invitat și pe mine să gust din bucuria ta. Mi-am imaginat că în jurul nostru s-ar putea să fie toți prietenii tăi… Mi-am imaginat doar… deoarece ei nu prea există astăzi…

Ai venit pe această lume prea devreme, lumea nefiind încă pregătită pentru tine. Lumea în care trăiești tu ca persoană cu autism și lumea pe care o poți simți este una simplă, curată, fără minciuni, fără bogății, doar plină de iubire și sensibilitate, cu sentimente mult mai intense decât ale noastre. Toate acestea te fac vulnerabil fiule, motiv pentru care de multe ori ești lovit, ignorat, umilit. Sensibilitatea nu este ceva ce rezonează cu ceea ce am ajuns mulți dintre noi să fim sau să simțim.

Cum am putea noi înțelege asta? Suntem prea ocupați și prea grăbiți pentru a înțelege și deseori ignorăm, respingem, disprețuim, distrugem orice încercare fragilă a ta de a de a pătrunde în lumea noastră. Nu știi să lupți singur și speriat de multe ori, alegi să te refugiezi în lumea ta… iar eu așa mult îmi doresc să rămânem în aceeași lume…

Te iubesc, fiul meu, cu o intensitate greu de descris. Am  visat ziua în care o să-ți deschid ușa și o să-ți spun: „Bine ai venit acasă, fiule, sper să-ți placă aici, te rog mai rămâi puțin cu noi!”. Dacă nu se va putea întâmpla asta, poate voi reuși să-ți ofer măcar ușa pe care tu să mi-o poți deschide și să-mi spui „Mulțumesc că ai venit, mamă ! Mulțumesc că nu m-ai lăsat singur pe lumea aceasta…”.

Am învățat atât de multe lucruri de la tine și sunt determinată să le fac pe toate acestea, pentru tine și pentru alții ca tine:

• Voi spune oricui că ești fiul meu, întrucât acceptarea celor apropiați trebuie să existe înainte de a cere acceptarea tuturor celorlalți

• Voi privi și mai adânc în ochii tăi ca să te înțeleg și să pot explica oricui ce simți în legătură cu fiecare lucru mic pe care tu sau oricare dintre noi îl facem

• Voi vorbi tuturor despre dragoste și acceptare, două ingrediente care te fac să strălucești. Și îi voi ruga cu amabilitate doar să aibă răbdare cu tine, pentru că odată ce vei ajunge să ai încredere în ei, vei arăta că poți

• Voi vorbi cu profesorii, toți cu siguranță iubitori de copii, amintindu-le că față de alți copii s-ar putea să nu ai aceeași viteză și să te comporți diferit și vom avea nevoie de ei să aibă răbdare cu tine și să învețe cum să te învețe…

• Le voi vorbi angajatorilor despre potențialul uriaș și creativitatea pe care le poți avea, ascunse bine astăzi, chiar dacă odată explorate pot revoluționa lumea, pot revigora un  business,  sau pur și simplu ne vor ajuta să fim mai buni, ca oameni

• Voi vorbi cu rudele, vecinii, colegii noștri și le voi spune că îți place să ai prieteni și îți place să te simți util. Poate că așa îți vor întinde o mână, îți vor zâmbi și nu vei mai fi condamnat să trăiești în izolare.

• Mă voi asigura că dacă eu nu voi mai fi suficient de bună sau puternică pentru tine după ce voi rezolva toate cele de mai sus, tu nu vei fi singur, ci înconjurat de oameni care te pot înțelege și te pot sprijini… că vei avea lumea care te va ajuta pe tine și pe alții ca tine să existați, să străluciți…

• Voi crea puntea între lumea voastră și a noastră.

Sunt multe alte lucruri pe care tu m-ai învățat și pe care trebuie să le fac… dar acum am nevoie să ai încredere în mine…și in noi..

Crede-mă, lumea se va schimba. Te rog să ai răbdare. Te iubesc!”