Autismul: Demontarea Miturilor și Înțelegerea Realității
Mit: Autismul este o tulburare recent descoperită.
Realitate: Deși detaliile despre autism au fost prezentate formal pentru prima dată în 1943, cele mai vechi descrieri ale unui copil cu trăsături de autism datează din 1799. Autismul variază considerabil în ceea ce privește severitatea, intensitatea și frecvența simptomelor, ceea ce face ca fiecare caz să fie unic.
Mit: Autismul este o tulburare de sănătate mintală.
Realitate: De fapt, autismul este o tulburare neurologică. Studiile au identificat anomalii atât în structura creierului, cât și în nivelurile de neurotransmițători ale persoanelor cu autism.
Mit: Toate persoanele cu autism au dizabilități intelectuale.
Realitate: Spectrul autismului include o gamă largă de abilități intelectuale. Testarea IQ-ului și a abilităților poate fi dificilă, acestea fiind adesea subestimate sau supraestimate dacă nu sunt evaluate corect de un specialist. Printre persoanele cu autism se numără și unele cu realizări academice superioare, inclusiv diplome universitare și postuniversitare, care activează în diverse profesii.
Mit: Autismul este cauzat de vaccinuri.
Realitate: Nu există dovezi științifice care să susțină că vaccinurile ar cauza autism. Un studiu din 1998 care a sugerat o astfel de legătură a fost retras, iar cercetările ulterioare au confirmat în mod repetat absența unei astfel de conexiuni.
Mit: Autismul este rezultatul unei creșteri parentale deficiente sau al „mamelor frigide emoțional”.
Realitate: Cercetările actuale resping orice legătură între metodele parentale și apariția autismului. Cauzele exacte ale autismului rămân neclare, dar este larg acceptat că factorii genetici joacă un rol semnificativ.
Mit: Autismul este exclusiv cauzat de factori de mediu.
Realitate: Deși factorii de mediu pot influența severitatea simptomelor, genele sunt considerate o cauză principală a autismului. Există o probabilitate crescută ca frații unui copil cu autism să dezvolte aceeași condiție, iar studiile pe gemeni identici arată că, dacă unul are autism, celălalt are 90% șanse să fie de asemenea afectat.
Mit: Persoanele cu autism sunt violente.
Realitate: Comportamentul agresiv în rândul persoanelor cu autism este adesea o reacție la supraîncărcarea senzorială sau stresul emoțional și nu indică o tendință naturală către violență. De obicei, acești indivizi preferă să evite situațiile stresante și să limiteze interacțiunile sociale pentru a reduce anxietatea.
Mit: Toate persoanele cu autism au abilități savante.
Realitate: Deși un procent mic de persoane cu autism prezintă abilități savante, majoritatea nu manifestă aceste caracteristici speciale. Unii pot avea „abilități fragmentare”, adică performanțe notabile în anumite domenii, care contrastează cu abilitățile lor generale.
Mit: Persoanele cu autism nu simt iubirea și nu pot forma relații sociale semnificative.
Realitate: Deși multe persoane cu autism au dificultăți în interacțiunile sociale, ele pot avea relații apropiate, se pot îndrăgosti și chiar pot crește copii. Acestea își pot exprima sentimentele de dragoste în moduri mai puțin evidente, dar asta nu înseamnă că sunt incapabile să experimenteze sau să-și exprime iubirea.
Mit: Persoanele cu autism sunt reci și lipsite de sentimente empatice.
Realitate: Persoanele cu autism simt la fel de multă, dacă nu chiar mai multă empatie decât altele, dar pot să o exprime în moduri care sunt mai greu de recunoscut. Unele persoane cu autism pot părea „reci sau nepăsători” dacă sunt foarte anxioși. Doar atunci reacționează diferit.
Mit: Persoanele cu autism nu suportă să fie atinse.
Realitate: Acest lucru poate fi adevărat pentru unele persoane care au sensibilități senzoriale ridicate, dar multe persoane cu autism se bucură de îmbrățișări, masaj ușor și alte forme de atingere.
Mit: Persoanele cu autism nu au simțul umorului.
Realitate: Deși poate fi adevărat pentru unele persoane cu autism, este mai probabil ca acestea să exprime sau să împărtășească umorul în moduri unice sau mai puțin evidente.
Mit: Autismul poate fi vindecat.
Realitate: În prezent nu există un remediu pentru tulburările din spectrul autismului. Cu toate acestea, intervenția terapeutică timpurie și intensivă poate reduce severitatea simptomelor și ajuta persoanele să dezvolte abilități adaptative pentru viața de zi cu zi, reglarea emoțiilor și comportamentelor și implicarea socială.
Mit: Autismul este o tulburare recent descoperită.
Realitate: Deși detaliile despre autism au fost prezentate formal pentru prima dată în 1943, cele mai vechi descrieri ale unui copil cu trăsături de autism datează din 1799. Autismul variază considerabil în ceea ce privește severitatea, intensitatea și frecvența simptomelor, ceea ce face ca fiecare caz să fie unic.
Mit: Autismul este o tulburare de sănătate mintală.
Realitate: De fapt, autismul este o tulburare neurologică. Studiile au identificat anomalii atât în structura creierului, cât și în nivelurile de neurotransmițători ale persoanelor cu autism.
Mit: Toate persoanele cu autism au dizabilități intelectuale.
Realitate: Spectrul autismului include o gamă largă de abilități intelectuale. Testarea IQ-ului și a abilităților poate fi dificilă, acestea fiind adesea subestimate sau supraestimate dacă nu sunt evaluate corect de un specialist. Printre persoanele cu autism se numără și unele cu realizări academice superioare, inclusiv diplome universitare și postuniversitare, care activează în diverse profesii.
Mit: Autismul este cauzat de vaccinuri.
Realitate: Nu există dovezi științifice care să susțină că vaccinurile ar cauza autism. Un studiu din 1998 care a sugerat o astfel de legătură a fost retras, iar cercetările ulterioare au confirmat în mod repetat absența unei astfel de conexiuni.
Mit: Autismul este rezultatul unei creșteri parentale deficiente sau al „mamelor frigide emoțional”.
Realitate: Cercetările actuale resping orice legătură între metodele parentale și apariția autismului. Cauzele exacte ale autismului rămân neclare, dar este larg acceptat că factorii genetici joacă un rol semnificativ.
Mit: Autismul este exclusiv cauzat de factori de mediu.
Realitate: Deși factorii de mediu pot influența severitatea simptomelor, genele sunt considerate o cauză principală a autismului. Există o probabilitate crescută ca frații unui copil cu autism să dezvolte aceeași condiție, iar studiile pe gemeni identici arată că, dacă unul are autism, celălalt are 90% șanse să fie de asemenea afectat.
Mit: Persoanele cu autism sunt violente.
Realitate: Comportamentul agresiv în rândul persoanelor cu autism este adesea o reacție la supraîncărcarea senzorială sau stresul emoțional și nu indică o tendință naturală către violență. De obicei, acești indivizi preferă să evite situațiile stresante și să limiteze interacțiunile sociale pentru a reduce anxietatea.
Mit: Toate persoanele cu autism au abilități savante.
Mit: Persoanele cu autism nu simt iubirea și nu pot forma relații sociale semnificative.
Realitate: Deși multe persoane cu autism au dificultăți în interacțiunile sociale, ele pot avea relații apropiate, se pot îndrăgosti și chiar pot crește copii. Acestea își pot exprima sentimentele de dragoste în moduri mai puțin evidente, dar asta nu înseamnă că sunt incapabile să experimenteze sau să-și exprime iubirea.
Mit: Persoanele cu autism sunt reci și lipsite de sentimente empatice.
Realitate: Persoanele cu autism simt la fel de multă, dacă nu chiar mai multă empatie decât altele, dar pot să o exprime în moduri care sunt mai greu de recunoscut. Unele persoane cu autism pot părea „reci sau nepăsători” dacă sunt foarte anxioși. Doar atunci reacționează diferit.
Mit: Persoanele cu autism nu suportă să fie atinse.
Realitate: Acest lucru poate fi adevărat pentru unele persoane care au sensibilități senzoriale ridicate, dar multe persoane cu autism se bucură de îmbrățișări, masaj ușor și alte forme de atingere.
Mit: Persoanele cu autism nu au simțul umorului.
Realitate: Deși poate fi adevărat pentru unele persoane cu autism, este mai probabil ca acestea să exprime sau să împărtășească umorul în moduri unice sau mai puțin evidente.
Realitate: În prezent nu există un remediu pentru tulburările din spectrul autismului. Cu toate acestea, intervenția terapeutică timpurie și intensivă poate reduce severitatea simptomelor și ajuta persoanele să dezvolte abilități adaptative pentru viața de zi cu zi, reglarea emoțiilor și comportamentelor și implicarea socială.
Lasă un răspuns